Pietrele Muierilor sunt grup de stanci semete, modelate in gresie, cu forme foarte interesante, deosebite. In zona si in general in Muntii Obcina Mare asemenea stanci, de dimensiunile Pietrelor Muierilor, sunt foarte rare.
Pentru explicarea denumirii acestor stanci exista mai multe variante. Una, se pare ca cea mai veche, spune ca acum cateva sute de ani Solca urma sa fie atacata de tatari. Numai ca locuitorii au prins de veste si s-au pregatit din timp. Astfel, cei apti de lupta s-au ascuns pe dealurile din imprejurimile satului pe atunci, Solca. Muierile si alti oameni s-au refugiat si ascuns printre stancile aflate mai spre apus. Tatarii au venit, au atacat dar au fost respinsi de oamenii care erau ascunsi pe Dealul lui Voda si dispersati in cete mai mici care au fugit care incotro. Un grup a fugit spre stancile unde erau ascunse femeile. Acolo au fost intampinati cu sageti si respinsi definitiv. Numai ca in acea lupta au murit si femei iar legenda spune ca in noaptea de Sfantul Dumitru se aude cum sufletele femeilor care au murit atunci tipa de rasuna vaile si muntii. Asa povesteste folcloristul si istoricul Simion Florea Marian (1847-1907) ca s-au petrecut lucurile. Si de atunci aceste stanci se numesc Pietrele Muierilor.
A doua legenda spune ca printre aceste stanci s-a ascuns celebrul haiduc Ion Darie (de la care am descoperit o inscriptie pe o stanca izolata in apropiere de Putna). El se retragea printre aceste pietre impreuna cu tovarasii sai si muierile lor si petreceau acolo cu saptamanile, pana planuiau urmatorul atac. Si de atunci, aceste pietre se numesc Pietrele Muierilor. Haiducul Darie a existat intr-adevar si a trait in preajma revolutiei de la 1848, el fiind inmormantat in cimitirul localitatii Marginea.
Iar “legenda” mea in legatura cu Pietrele Muierilor a inceput acum aproape 33 de ani, in august 1977, cand am auzit pe cineva povestind despre cat de frumos este drumul forestier si cat de spectaculoase sunt aceste stanci. Si am plecat cu niste baieti sa vedem si noi acest munte numai ca ajunsi la capatul drumului forestier ne-am abatut spre stanga si am ajuns pe o creasta care ne-a condus in Solca. Dar in urcus am zarit Pietrele Muierilor. Si am revenit dupa cateva zile si am ajuns la stancile mult dorite. Ne-au impresionat foarte mult si de atunci mergem constant prin aceste locuri.
Pentru a ajunge la Pietrele Muierilor se urmareste Valea Paraului Soarecu. Cu linie galbena intrerupta am evidentiat traseul marcat cu banda albastra care porneste din spatele manastirii de la Sucevita si duce pana la Gura Humorului. Mai spre stanga se observa Varful Plesa.
2
4Foto 2 este luata de pe Dealul Fatului si arata intrarea pe Valea Soarecu. In stanga este Varful Plesa iar in ultimul plan, cu linie galbena intrerupta, traseul marcat cu banda albastra. Intrarea pe drumul forestier Soarecu arata ca in foto 4, respectiv drumul care se abate spre stanga in fotografie. A fost amenajat relativ recent, pe o distanta de circa 3 km si este remarcat cu banda albastra care se observa in paralel cu marcajul vechi, punct galben. Dupa ce parcurgem 200 m facem o fotografie spre inapoi (foto 5) si surprindem, in primul plan, o parte din lunca Raului Sucevita iar in ultimul plan din nou Dealul Fatului si spre stanga din nou intrarea pe traseul de la
Ceva mai incolo depasim niste cantoane forestiere si ajungem in locul unde se termina partea betonata a drumului,la stanga se poate ajunge la izvorul cu apa sarata de la Plesa. Pentru a ajunge la Pietrele Muierii ne inscriem pe drumul din dreapta, in urcus. La aproape 50 m de la intersectia pe care am parasit-o se afla un izvor de unde e bine sa ne alimentam cu apa Apoi urmeaza o portiune mai dreapta de drum unde in perioadele mai ploioase este mult noroi, mai ales daca se fac si exploatari forestiere.
Mai parcurgem putin si iar ajungem la o intersectie. Din drumul principal pe care suntem se desprinde tot pe dreapta alt drum forestier, secundar. Am parcurs de cateva ori si acest drum forestier secundar, pana la capat. Nu e foarte lung, in circa 25 minute se sfarseste. Din capat urcam spre stanga fata de sensul de parcurgere de pana aici, catre o creasta secundara care duce spre creasta principala, cea marcata cu banda albastra pe harta Obcinii Mari. Daca vom fi atenti, la un moment dat, pe partea stanga a crestei secundare se observa un loc interesant, o alunecare de teren, pata alba pe care o vedem sub sageata galbena din foto 1.
8
9
12
Dar sa revenim la drumul principal, care duce spre Pietrele Muierilor. De la intersectia descrisa mai inainte vom intalni cateva poieni unde primavara este bogatie de flori (foto 10-12). Ajungem in vecinatatea cantonului forestier Pietrele Muierilor, ultima constructie de pe acest drum forestier. Din dreptul acestui canton, spre dreapta se desprinde inca un drum forestier. Noi ne abatem insa la stanga, pe langa canton. La cateva sute de metri de la canton, tot pe stanga, vom observa printre varfurile unor brazi o stanca inalta de circa 60 metri, o alunecare de teren (foto 13). De-a lungul timpului am remarcat de mai multe ori cum se schimba aspectul acestui perete prin alunecari de teren, mai ales in perioadele ploioase. Am escaladat si noi acest perete care nu ridica dificultati deosebite decat in partea sa superioara (foto 14). Este recomandabil sa purtam casca de protectie deoarece stanca este destul de friabila. Dupa un rapel (foto 15) revenim la baza peretelui, pe unde curge Paraul Soarecu (foto 16). Dupa ce revenim in drumul principal pornim mai departe spre Pietrele Muierilor. Valea incepe sa se ingusteze (foto 17); mai parcurgem circa 30 minute si ajungem la capatul drumului forestier. Am parcurs putin peste 10 km pana aici de la intrarea pe acest drum forestier.
13
17O data ajunsi in acest loc ne abatem spre albia paraului pe care urcam putin pana la o mica confluenta din dreptul careia se desprinde un drumeag ce suie in padurea din fata noastra. Ne inscriem pe acest drumeag si de aici vom fi si mai atenti la marcaje. Marcajul vechi, punct galben, urmareste indeaproape drumeagul care urca usor si care se abate spre stanga fata de sensul de urcus, pana intr-o sa de unde coboara spre Paraul Solcuta si duce spre Solca. Din acea sa, aflata nu departe de la intrarea pe acest drumeag se poate urca spre dreapta in sensul de parcurgere dinspre Sucevita spre Solca si dupa circa 20 minute vom ajunge in varful muntelui, chiar intre Pietrele Muierilor.
Preferam insa traseul marcat recent cu banda albastra, pe care avem mai multe locuri interesante de vazut. De la intrarea pe drumeagul care duce spre sa, traseul marcat cu banda albastra se abate spre dreapta, pe o poteca foarte bine vizibila. Aceasta urca constant si mai usor la inceput. Mergem pe aceasta poteca pana in dreptul unei stanci de mici dimensiuni, prima pe care o intalnim pana aici (foto 18). Poteca marcata cu banda albastra urca de aici in serpentine spre varful muntelui. Putem urma si o alta cale, din dreptul stancii intalnite urcam pe o creasta care se vede foarte bine in fata noastra. Urcam incet caci panta este ceva mai mare aici. De fapt aceasta creasta se intalneste undeva mai sus din nou cu poteca marcata (foto 19). De aici urmam doar poteca. Aceasta se abate usor spre dreapta, prin padure deasa dar iese dupa cateva sute metri intr-un mic luminis de unde se abate brusc spre stanga. Din acest loc incepe lumea minunata a Pietrelor Muierilor.
20
21
22
23
24
25Foarte multi turisti care vin prin zona urmeaza poteca, incantati de peisaj. Dar daca din locul in care poteca se abate brusc spre stanga vom cobori spre dreapta, pe o poteca foarte putin vizibila, circa 100 metri, vom intalni un grup de stanci care sunt de obicei ocolite (foto 20). Peisajul este spectaculos daca ne vom abate pe la aceste pietre; tancuri uriase de piatra parca stau suspendate (foto 21) iar pietrele au forme si culori deosebite (foto 22). Am coborat in rapel pe una din aceste pietre (foto 23), care are numeroase surplombe si la baza ei am intalnit o lume salbatica (foto 24) si vara un covor de muschi foarte spectaculos (foto 25). Atentie insa, pe langa acest grup de pietre care este izolat fata de celelalte pietre am zarit de foarte multe ori vipere, in numar destul de mare.
26
27
28
29
29bis
30
31Dupa ce cercetam cu atentie aceste stanci revenim la poteca principala si mergem mai departe, spre stanga. Imediat vom intalni niste pietre cu forme care de care mai ciudate (foto 26). Marcajul ne conduce pe langa stanca din foto 26, in urcus usor. Ceva mai sus intalnim pietrele din foto 27 si mai sus cele din foto 28. O data depasite aceste pietre urcam incet spre varful muntelui unde intalnim o stanca impresionanta prin marime si forma (foto 29). La baza ei putem lasa rucsacii pentru a cerceta zona. Urcam cu mare bagare de seama spre varful aceste uriase stanci. Din varf privelistea este coplesitoare. In foto 30 observam Valea Soarecu, pe care am urcat. Am facut si o fotografie ceva mai spre stanga daca stam cu fata spre Valea Soarecu. Se observa un alt varf important din zona, Scurtu, unde de asemenea sunt niste stanci doar cu ceva mai mici decat Pietrele Muierilor (foto 31). Mai spre stanga, marcata cu linie albastra intrerupta, creasta care porneste din spatele Manastirii Sucevita, marcata cu banda albastra.
32
33
35
36
38
39
40De pe stanca pe care suntem acum facem o fotografie spre urmatoarea stanca, pe care se atinge altitudinea maxima a Pietrelor Muierilor (aproximativ 900 metri) (foto 32). La coborarea de pe stanca pe care ne aflam observam doua arce de cerc (trasate oare de om?) (foto 33). Intre stanca de pe care am coborat si urmatoarea se afla niste grote iar intrarea in ele se face pe langa un interesant perete (foto 34).
Ocolim stanca pe care se atinge altitudinea maxima si urcam spre varful ultimei stanci din acest grup, de unde facem o fotografie spre un pin aflat pe stanca pe care am ocolit-o. Acolo, langa acel pin, se afla o adancitura unde se spune ca mai demult era o cruce de piatra (foto 35). Sub varf, o surplomba cu forma aparte ne atrage atentia (foto 36). Mai jos observam structura stancii cu altitudinea maxima (foto 37). Mergand pe langa aceasta stanca ajungem la intrarea de jos in grotele amintite mai inainte (foto 38). Intram in aceste grote si facem o fotografie (foto 39). Ne mai invartim printre aceste pietre cu forme interesante si mai descoperim cateva stanci deosebite (foto 40).
La Pietrele Muierii se poate practica si alpinismul, fiind cateva trasee pitonate. De asemenea se poate face tiroliana (foto 41) deoarece pietrele sunt destul de apropiate intre ele.
41Mai facem o fotografie asupra unei suprafete plane aflata sub o surplomba dupa care ne indreptam spre Pietrele Mici, un grup de stanci aflat in apropiere, mai greu de gasit desi se afla la circa 250 metri de Pietrele Muierii. Pentru aceasta, de la stanca aflata cel mai spre sud ne deplasam spre sud. Vom observa ca poteca se abate din nou brusc spre dreapta, catre vest. Din acel loc pastram directia, spre sud si trecem peste niste transee. Locul pe unde mergem nu este foarte bine marcat, adica nu este o poteca chiar foarte bine conturata dar ideea este sa ne deplasam spre sud, in coborare usoara. Vom intalni in 2-3 minute alt grup de stanci, de asemenea cu forme interesante . Urcam cu mare bagare de seama. De aici avem splendida priveliste spre Solca. Sub noi, o interesanta surplomba
Coboram de pe aceasta stanca si ne indreptam, pe la baza ei, spre est, catre poteca marcata cu banda albastra, pe care o intalnim imediat. Ne inscriem pe poteca si coboram o panta destul de accentuata, dar scurta, dupa care ajungem repede undeva pe drumul forestier Solcuta. La cateva sute de metri, pe partea stanga in sensul de coborare, intalnim o fosta cariera de piatra. Mai la vale ajungem in vecinatatea unui lac de acumulare, care aprovizioneaza orasul Solca.
In Solca se sfarseste traseul nostru, frumos si interesant. Fotografiile inserate sunt realizate pe parcursul mai multor ani, in anotimpuri diferite. Participanti au fost foarte multi de-a lungul anilor. Marea lor majoritate mai merg inca pe munte.
.
