Cetatea de Scaun a Sucevei, întâlnită şi sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate aflată la marginea de est a oraşului Suceava (în nordul României). Ea se află localizată pe un pinten terminal al unui platou aflat la o înălţime de 70 m faţă de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea întreaga vale a Sucevei. Cetatea beneficia de un sistem de fortificaţii puternice aflate în jurul Sucevei, precum şi de sprijinul întăriturilor de la Zamka, Şeptilici, Burdujeni şi Salcea.
Este preferată folosirea termenului de Cetatea de Scaun a Sucevei şi nu a celui de Cetatea Sucevei, deoarece în Suceava au existat două cetăţi: Cetatea de Scaun şi Cetatea de Apus (Cetatea Şcheia), ambele fiind construite de domnitorul Petru I Muşat (1375-1391). Prima cetate : Cetatea Scheia a avut o existenta scurta am vorbit despre ea intr-un articol anterior.
Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificaţii construit în Moldova la sfârşitul secolului al XlV-lea, în momentul apariţiei pericolului otoman. Sistemul de fortificaţii medievale cuprindea aşezări fortificate (curţi domneşti, mănăstiri cu ziduri înalte, precum şi cetăţi de importanţă strategică), în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având şanţuri adânci.
Intrarea se afla pe partea dinspre răsărit, spre platou, printr-un pod suspendat cu punte mobilă. Când aceasta era ridicată, făcea ca locul să devină “întărit de minune şi de necucerit”, după cum a consemnat francezul Blaise de Vigenere care a vizitat Moldova la sfârşitul secolului al XVI-lea.
Petru Mușat a construit în Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca reședință voievodală. Castelul avea forma unui patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale (laturile de est și de vest aveau 40 m, iar cele de sud și de nord 36 m). În exterior, la fiecare colț al cetății, dar și pe mijlocul fiecărei laturi, erau dispuse turnuri pătrate de apărare (bastioane) cu latura de 4 m.
Zidurile aveau o grosime de aproximativ 2 metri, fiind construite din piatră nefasonată, între pietre aflându-se umplutură de piatră legată cu mortar, în care s-a mai pus piatră și cărămidă sfărâmată. Au mai fost întrebuințate în masa de zidărie și bârne din lemn de stejar pentru a evita fisurarea zidurilor în urma tasării.
Pe latura de est, la o distanță de aproximativ 4 metri de ziduri, a fost săpat un șanț de apărare cu o adâncime variabilă, în jur de 10 metri.
În castel se intra printr-o poartă semicirculară (cu raza de 1,5 m) aflată pe latura de sud. Castelul avea în mijloc o curte interioară largă. În interiorul cetății, pe latura de est, se afla camera de gardă. De-a lungul zidurilor erau săpate pivnițe boltite ample, deasupra cărora se înșirau mai multe încăperi: camera domnitorului, camera doamnei, baia domnească, depozitul de alimente, un paraclis și o închisoare
Pentru a proteja intrarea în cetate de pericolul atacării cetății cu mijloace de artilerie, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dezvoltat sistemul de apărare a cetății. El a construit în partea de sud un zid paralel cu zidul cetății, cu scopul de a proteja intrarea în cetate. De asemenea, a pavat curtea interioară și căile de acces spre cetate .
Domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul mușatin, asemenea unui inel.
În anul 1476 a fost asediată de oştile turceşti aflate sub comanda sultanului Mahomed al II-lea. Oştenii aflaţi în cetate, conduşi de portarul Şendrea s-au apărat făcând fapte eroice rămase în legendă, astfel încât sultanul supranumit şi cuceritorul Constantinopolului a fost nevoit să se retragă în mod ruşinos, după cum ne informează cronicarul polonez Jan Dlugosz. În acea luptă s-a constatat că zidul de incintă construit în jurul vechiului fort muşatin (secolul al XIV-lea) ca şi turnurile pătrate de apărare, erau vulnerabile la loviturile artileriei cu ghiulele de fier. De aceea Ştefan cel Mare a întreprins lucrări de consolidare a catăţii, confirmate de o stemă a Moldovei cu pisanie, ce indică faptul că a fost pusă în septembrie 1477. În acele lucrări, zidul a fost dublat şi întărit cu şapte bastioane circulare, astfel încât la final cetatea a căpătat un aspect inelar.
Cetatea Sucevei a fost asediată de mai multe ori. De polonezi la 1497 şi 1509. La 1538 a fost cucerită de Soliman Magnificul din cauza trădării boierilor care erau nemulţumiţi de politica autoritară a lui Petru Rareş. Pretendentul Gheorghe Ştefan la 1653 l-a asediat aici pe Timuş Cazacul, ginerele domnitorului Vasile Lupu, căruia până la urmă i-a luat tronul, în timp ce Timuş a murit apărând cetatea. Polonezii au mai asediat-o la 1673-1674. După acceea a fost stricată de Dumitraşcu Cantacuzino (februarie 1674-noiembrie 1675) la presiunea turcilor, sub pretextul de a-i împiedica pe polonezi de a-şi mai fixa aici un punct de avampost. Deoarece la o primă încercare de a fi distrusă cu praf de puşcă, zidurile au rezistat, aşa după cum relatează Nicolae Costin, “au umplut-o cu lemne şi cu paie, apoi le-au dat foc de au ars. Şi astfel slăbindu-i zidurile din pricina fierbinţelei de tot mare s-a risipit cetatea”. Acest fapt a fost caracterizat de istoricul Nicolae Iorga ca un “rug al măririi noastre cele vechi”.
Cetatea avea în partea de nord un şanţ adânc şi râpe, precum şi ziduri puternice care închideau prima împrejmuire. Castelul avea formă pătrată, fiind întărit cu 7 turnuri. Al doilea rând de ziduri îngrădea curtea interioară în care se aflau locuinţele şi magaziile. Casele domneşti ale lui Ştefan cel Mare se aflau în partea de nord, în timp ce domnitorii de mai târziu le-au avut în partea de este a cetăţii unde era şi paraclisul. În timpul lui Despot Vodă (1561 – 1563), dar şi ulterior sub Eustratie Dabija (1661 – 1665) în cetate se afla şi o monetărie.
Anul 1600, Mihai Viteazul întreprinde o campanie militară în Moldova. După ce armatele sale trec apa Trotuşului la 4 mai 1600 şi ocupă Bacăul la 10 mai, oştile valaho-transilvane se îndreptă spre Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetăţii Sucevei îi deschid porţile şi se predau fără luptă.
În anul 1684, întreagă latura de nord a cetăţii s-a prăbuşit în urma unui puternic cutremur, ca şi turnul cel mare din Cetatea Sucevei. Timp de peste două secole, Cetatea Sucevei s-a aflat în părăsire, ruinându-se şi mai mult.La începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetăţii de Scaun.
Cetatea de scaun a fost totusi bine consolidată care în ciuda tuturor atacurilor dusmane, a rezistat foarte mult timp. Duma cum am spus mai sus ea a ajuns sa fie cucerita datorita unei tradari, fost arsa, asuferit destule.
Turisti care merg astazi la cetate vad doar ruinele ruinele care au mai ramas dupa turnarea filmului Stefan cel Mare film turnat cu aprobarea Elenei Ceausescu. Inainte de turnarea filmului cetatea arata mult mai bine. Dar s-a tras cu tunurile in realitate, fara cascadorie sau editare pe calculator. Atunci s-a distrus o buna parte din ceea ce a mai ramas cetate. A incercat Elena Ceausescu sa repare din greseala comisa dar nu prea a reusit. Daca veti ajunge la cetatea veti vedea o dunga alba peste care se mai inalta cam cu un metru zidurile cetatii. De la acea dunga a mai ridicat Elena cetatea dar fara sa consulte niste istorici sau restauratori. In cetate veti putea gasi doi stejari batrani de pe timpul marelui domnitor Stefan. Tot aici se poate vedea o turla unde a fost un paraclis.
Traditia spune ca din cetate Stefan construise un tunel care iesea undeva aproape de Biserica Sf. Dumitru din Suceava unde se pot vedea si ruinele Casei Domnesti(momentan sunt in renovare). Acesta era un tunel de scapare in caz de cucerire.
Legendele locale spun ca Stefan folosise acest tunel pentru a scapa de dusmanii care navalisera in cetate. Dusmanii au fugit dupa el prin tunel. Cand Stefan a iesit din tunel, a lasat blestem ca sa nu mai iasa niciodata nimeni viu din acel tunel de scapare. De atunci pana azi nimeni nu a mai avut curaj sa probeze tunelul. Au trimis niste pisici care sunt mai agere dar nici ele nu s-au mai intors.
Langa cetate turistul mai poate admira si Muzeul satului Bucovinean.
Începând din anul 2005, în cetate sunt găzduite expoziţii temporare de pictură sau expoziţii cu figuri de ceară pe teme diverse şi din 2006 a început să fie organizat cel mai mare festival medieval din Moldova, Festivalul de artă medievală “Ştefan cel Mare” este organizat anual, timp de o săptămână, în preajma jumătăţii lunii august. Complexul Muzeal Bucovina este principalul organizator al evenimentului.
La ora actuala exista un proiect de anvergura , pentru renovarea cetatii. Turiştii care vor călca plaiurile Bucovinei, in anul 2015, vor avea surpriza plăcută de a vedea Cetatea lui Ştefan aşa cum a fost în urmă cu 500 de ani. Reconstituirea se va face până la acoperiş, întocmai după modelul arhitectonic din timpul vieţii domnitorului. Suma alocata pentru acest proiect este de 52 de milioane de lei, apoximativ 14 milioane de euro.
Sa speram ca asa va fi...
Este preferată folosirea termenului de Cetatea de Scaun a Sucevei şi nu a celui de Cetatea Sucevei, deoarece în Suceava au existat două cetăţi: Cetatea de Scaun şi Cetatea de Apus (Cetatea Şcheia), ambele fiind construite de domnitorul Petru I Muşat (1375-1391). Prima cetate : Cetatea Scheia a avut o existenta scurta am vorbit despre ea intr-un articol anterior.
Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificaţii construit în Moldova la sfârşitul secolului al XlV-lea, în momentul apariţiei pericolului otoman. Sistemul de fortificaţii medievale cuprindea aşezări fortificate (curţi domneşti, mănăstiri cu ziduri înalte, precum şi cetăţi de importanţă strategică), în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având şanţuri adânci.
Intrarea se afla pe partea dinspre răsărit, spre platou, printr-un pod suspendat cu punte mobilă. Când aceasta era ridicată, făcea ca locul să devină “întărit de minune şi de necucerit”, după cum a consemnat francezul Blaise de Vigenere care a vizitat Moldova la sfârşitul secolului al XVI-lea.
Petru Mușat a construit în Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca reședință voievodală. Castelul avea forma unui patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale (laturile de est și de vest aveau 40 m, iar cele de sud și de nord 36 m). În exterior, la fiecare colț al cetății, dar și pe mijlocul fiecărei laturi, erau dispuse turnuri pătrate de apărare (bastioane) cu latura de 4 m.
Zidurile aveau o grosime de aproximativ 2 metri, fiind construite din piatră nefasonată, între pietre aflându-se umplutură de piatră legată cu mortar, în care s-a mai pus piatră și cărămidă sfărâmată. Au mai fost întrebuințate în masa de zidărie și bârne din lemn de stejar pentru a evita fisurarea zidurilor în urma tasării.
Pe latura de est, la o distanță de aproximativ 4 metri de ziduri, a fost săpat un șanț de apărare cu o adâncime variabilă, în jur de 10 metri.
În castel se intra printr-o poartă semicirculară (cu raza de 1,5 m) aflată pe latura de sud. Castelul avea în mijloc o curte interioară largă. În interiorul cetății, pe latura de est, se afla camera de gardă. De-a lungul zidurilor erau săpate pivnițe boltite ample, deasupra cărora se înșirau mai multe încăperi: camera domnitorului, camera doamnei, baia domnească, depozitul de alimente, un paraclis și o închisoare
Pentru a proteja intrarea în cetate de pericolul atacării cetății cu mijloace de artilerie, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dezvoltat sistemul de apărare a cetății. El a construit în partea de sud un zid paralel cu zidul cetății, cu scopul de a proteja intrarea în cetate. De asemenea, a pavat curtea interioară și căile de acces spre cetate .
Domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul mușatin, asemenea unui inel.
În anul 1476 a fost asediată de oştile turceşti aflate sub comanda sultanului Mahomed al II-lea. Oştenii aflaţi în cetate, conduşi de portarul Şendrea s-au apărat făcând fapte eroice rămase în legendă, astfel încât sultanul supranumit şi cuceritorul Constantinopolului a fost nevoit să se retragă în mod ruşinos, după cum ne informează cronicarul polonez Jan Dlugosz. În acea luptă s-a constatat că zidul de incintă construit în jurul vechiului fort muşatin (secolul al XIV-lea) ca şi turnurile pătrate de apărare, erau vulnerabile la loviturile artileriei cu ghiulele de fier. De aceea Ştefan cel Mare a întreprins lucrări de consolidare a catăţii, confirmate de o stemă a Moldovei cu pisanie, ce indică faptul că a fost pusă în septembrie 1477. În acele lucrări, zidul a fost dublat şi întărit cu şapte bastioane circulare, astfel încât la final cetatea a căpătat un aspect inelar.
Cetatea Sucevei a fost asediată de mai multe ori. De polonezi la 1497 şi 1509. La 1538 a fost cucerită de Soliman Magnificul din cauza trădării boierilor care erau nemulţumiţi de politica autoritară a lui Petru Rareş. Pretendentul Gheorghe Ştefan la 1653 l-a asediat aici pe Timuş Cazacul, ginerele domnitorului Vasile Lupu, căruia până la urmă i-a luat tronul, în timp ce Timuş a murit apărând cetatea. Polonezii au mai asediat-o la 1673-1674. După acceea a fost stricată de Dumitraşcu Cantacuzino (februarie 1674-noiembrie 1675) la presiunea turcilor, sub pretextul de a-i împiedica pe polonezi de a-şi mai fixa aici un punct de avampost. Deoarece la o primă încercare de a fi distrusă cu praf de puşcă, zidurile au rezistat, aşa după cum relatează Nicolae Costin, “au umplut-o cu lemne şi cu paie, apoi le-au dat foc de au ars. Şi astfel slăbindu-i zidurile din pricina fierbinţelei de tot mare s-a risipit cetatea”. Acest fapt a fost caracterizat de istoricul Nicolae Iorga ca un “rug al măririi noastre cele vechi”.
Cetatea avea în partea de nord un şanţ adânc şi râpe, precum şi ziduri puternice care închideau prima împrejmuire. Castelul avea formă pătrată, fiind întărit cu 7 turnuri. Al doilea rând de ziduri îngrădea curtea interioară în care se aflau locuinţele şi magaziile. Casele domneşti ale lui Ştefan cel Mare se aflau în partea de nord, în timp ce domnitorii de mai târziu le-au avut în partea de este a cetăţii unde era şi paraclisul. În timpul lui Despot Vodă (1561 – 1563), dar şi ulterior sub Eustratie Dabija (1661 – 1665) în cetate se afla şi o monetărie.
Anul 1600, Mihai Viteazul întreprinde o campanie militară în Moldova. După ce armatele sale trec apa Trotuşului la 4 mai 1600 şi ocupă Bacăul la 10 mai, oştile valaho-transilvane se îndreptă spre Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetăţii Sucevei îi deschid porţile şi se predau fără luptă.
În anul 1684, întreagă latura de nord a cetăţii s-a prăbuşit în urma unui puternic cutremur, ca şi turnul cel mare din Cetatea Sucevei. Timp de peste două secole, Cetatea Sucevei s-a aflat în părăsire, ruinându-se şi mai mult.La începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetăţii de Scaun.
Cetatea de scaun a fost totusi bine consolidată care în ciuda tuturor atacurilor dusmane, a rezistat foarte mult timp. Duma cum am spus mai sus ea a ajuns sa fie cucerita datorita unei tradari, fost arsa, asuferit destule.
Turisti care merg astazi la cetate vad doar ruinele ruinele care au mai ramas dupa turnarea filmului Stefan cel Mare film turnat cu aprobarea Elenei Ceausescu. Inainte de turnarea filmului cetatea arata mult mai bine. Dar s-a tras cu tunurile in realitate, fara cascadorie sau editare pe calculator. Atunci s-a distrus o buna parte din ceea ce a mai ramas cetate. A incercat Elena Ceausescu sa repare din greseala comisa dar nu prea a reusit. Daca veti ajunge la cetatea veti vedea o dunga alba peste care se mai inalta cam cu un metru zidurile cetatii. De la acea dunga a mai ridicat Elena cetatea dar fara sa consulte niste istorici sau restauratori. In cetate veti putea gasi doi stejari batrani de pe timpul marelui domnitor Stefan. Tot aici se poate vedea o turla unde a fost un paraclis.
Traditia spune ca din cetate Stefan construise un tunel care iesea undeva aproape de Biserica Sf. Dumitru din Suceava unde se pot vedea si ruinele Casei Domnesti(momentan sunt in renovare). Acesta era un tunel de scapare in caz de cucerire.
Legendele locale spun ca Stefan folosise acest tunel pentru a scapa de dusmanii care navalisera in cetate. Dusmanii au fugit dupa el prin tunel. Cand Stefan a iesit din tunel, a lasat blestem ca sa nu mai iasa niciodata nimeni viu din acel tunel de scapare. De atunci pana azi nimeni nu a mai avut curaj sa probeze tunelul. Au trimis niste pisici care sunt mai agere dar nici ele nu s-au mai intors.
Langa cetate turistul mai poate admira si Muzeul satului Bucovinean.
Începând din anul 2005, în cetate sunt găzduite expoziţii temporare de pictură sau expoziţii cu figuri de ceară pe teme diverse şi din 2006 a început să fie organizat cel mai mare festival medieval din Moldova, Festivalul de artă medievală “Ştefan cel Mare” este organizat anual, timp de o săptămână, în preajma jumătăţii lunii august. Complexul Muzeal Bucovina este principalul organizator al evenimentului. La ora actuala exista un proiect de anvergura , pentru renovarea cetatii. Turiştii care vor călca plaiurile Bucovinei, in anul 2015, vor avea surpriza plăcută de a vedea Cetatea lui Ştefan aşa cum a fost în urmă cu 500 de ani. Reconstituirea se va face până la acoperiş, întocmai după modelul arhitectonic din timpul vieţii domnitorului. Suma alocata pentru acest proiect este de 52 de milioane de lei, apoximativ 14 milioane de euro.
Sa speram ca asa va fi...
